Primele inregistrari pastrate, scrise, despre camera obscura se pot gasi in studiile Chinei, inainte de Hristos, intre anii 470 – 390. Mozi, filozoful chinez, a scris despre functionalitatea camerei obscure. Imaginea unui obiect se vede in camera obscura pe peretele opus orificiului, rasturnata. Sau cum am zice noi simplu, un om s-ar vedea cu picioarele in tavan in interiorul camerei obscure.
Aristotel a preluat informatia, folosind camera obscura la experimentele sale astronomice, la propriu astronomice, adica legate de astronomie, de cum putea vedea luna mai bine. Un alt mare filosof al Greciei Anthemius din Tralles a folosit camera obscura in experimentele sale.
Primul om ce a inregistrat, documentat si publicat specificatiile camerei obscure a fost Lonardo da Vinci in Codex Atlanticul in anul 1502. In timpul secolului a15-lea, diferiti artisti plastici au descoperit potentialul camerei obscure in desen.
Desi nu este documentat, anumiti istorici ar fi sugerat ca in secolul 17, Johannes Vermmer ar fi folosit in desenele sale camera obscura. Camera obscura a fost mult contestata de artisti plastici, folosirea ei nu diminua talentul artistului. Johannes Kepler a folosit termenul de “camera obscura” pentru prima data in istorie, in 1604.
Robert Hooke ( 1653 – 1703) a construit mai multe tipuri de camera obscure, incercand sa demonstreze ca aceasta forma si acest dispozitiv reda vederea umana, asemanand camera obscura, ochiului uman. Tot el a inceput constructia aparatului de fotografiat portabil, realizand ilustratii in ghiduri foto.
Secolul XVIII este cel mai important din istoria camerei obscure, deoarece tehnica a avansat, imbunatatind tot mai mult arta fotografica.
Creatorul primei fotogafii documentata, Nicephore Niepce, in anul 1826, a folosit camera obscura, atasand lentil si fixand pentru prima data o imagine, o fotografie. Dar acesta a fost doar inceputul.
Leave a Reply